prima problemă o am cu timpul, pentru că nu e aici
aici e doar o femeie care stă cu tine niște ore, apoi pleacă
și împarte timpul între trecut și viitor.

dedesubt visătorul contorsionat, ca părul din floare al fecioarei
dedesupt e bărbatul care ai fost, acum nu mai faci nici cinci flotări
acesta ești deasupra, apa nu te mai ține și te scufunzi, tot în trecut

viitorul e ca un rebus, pe care cînd îl termini, citești peste tot moarte
dar acum în prezent vezi doar trecutul, carnea capturată,
vezi sticle pentru vise și o rugăciune blîndă ca viitorul să fie
măcar puțin mai înțelegător decît a fost trecutul

te bucuri că plata uneori se face în razele soarelui, te bucuri
ca un brutar căruia îi dospește pîinea, dar nevroticul din tine
vrea un sărut final, împuțit, dar să fie, că doar ai iubit.
întotdeauna sticle pentru vise

să te îngroape în același mormînt cu cîrciuma moartă,
în loc de bani să arunce cu clapele pianului, în loc de pămînt
praf moale și alb, să fii juridic un act de moarte în fals

să vină de la prieteni controlul izolării, pragul, planificarea
și soarele și plaja să vină pe datorie, nu mai vrei tinerețea
ci ierburile magice, să ai panouri laterale și să descarci

ca într-un joc, toporul care moare cu tine, să te lași prima dată
iubit, să mîngîi o poză întoarsă cu spatele pentru că nu știi
ce-i pe față, să spui, descarcă, descarcă, descarcă.