De strig, femeie, şoapta-ţi mă-nfioară
Dar ce ne-aveam aproape se destramă
M-aşez în cer sorbind un sânge-n cramă
S-ascult pe la un bard cu o vioară.

Din haos bulbul stelelor de cheamă
Vecie multă-i sus ca-n vis pe-afară
Eu bându-mi vinul demon e-o ţigară
Ce-şi oglindeşte fumu-n sacra zeamă.

Azi şuşoteşti cu zarea-n piept ce-mi ţipă,
Te-aşez în al icoanelor rastel
În o eternitate de o clipă.

Urlând beţia-n propriul meu castel
Tătută amintirea te-nfiripă
Memoriei mi-e chipul tău pastel.