agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1303 .



poem pentru ea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2023-05-27  |     | 



pentru că nu-mi era permis să te iubesc m-am îndrăgostit de umbra ta
cădea ca niște maluri
de pămînt peste ce înseamnă viață m-am îndrăgostit
de aerul rostogolit în urma ta
cînd făceai dragoste cu laserul într-o discotecă imaginară unde tot

ce însemna mișcare
ar fi fost felul meu de a te atinge nu te-am atins
dar femeile de acolo ar fi putut rămâne însărcinate cu linia
vieții din palma stîngă pentru că m-am îndrăgostit

de locul unde îți așezai paharul cînd beai îl sărutam cu buricul
degetului arătător fiindcă iubeam ca un scafandru în costum
de bărbat un copil în costum de femeie și nu-mi era permis
decît să-ți ghicesc

pașii făcuți prin mulțime pînă la toaletă să ating oamenii
de care te loveai din greșeală nu
îmi era permis mai mult decît să iubesc să mă sufoc
în parfumul bluzei tale care îmbrăcase

lumea toată împletirea de trupuri pe muzica aia nu-mi era
permis să iubesc pentru că stăteai în fața mea ca o diafragmă
prin care toate versurile cîntecelor îmi spuneau drept
în locul unde respirația-mi intersecta dorința nu
e voie să mă îndrăgostesc

de tine numai umbra
am dreptul să mi-o pun pe față la fel
cum aș purta chipul dumnezeului ce face femeia din coasta
unei sticle de purcari rose

pentru că nu-mi era permis să te iubesc am iubit
un copac din fața blocului tău pîn-a înflorit a doua oară și
rădăcinile lui s-au înfipt atît de adînc în pămînt

am simțit cum prin venele mele urcă visele morților

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!