agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-22 | |
adio
mi-ai rămas mică, nu mă mai încapi ca bucla unui ștreang pentru copii ca un orizont mult prea larg pentru cineva care privește printr-o gaură făcută în zid mă îndepărtez plec sunt deja fluture în timp ce tu încă mai aștepți minunea transformarea care nu mai vine tu ești agonia eu sunt furia care vine după durere eu sunt emoția care vine după ce poezia a fost spusă și îngropată în sînge în ierburile mari aruncată într-o groapă comună ca federico garcia llorca plec, dragostea mea, plec la fel ca socrate să fac adevărul mai puternic mai viril plec să dau numele nostru unui crater pe o planetă nelocuită eu am fost sugrumat de cele mai frumoase trăiri poetice ale generației mele și am fost înjunghiat de nenumărate ori cu șurie de plastic dar întotdeauna întotdeauna am plîns în cuvinte moi ca blana unor iepuri sacrificați ca mama lor să trăiască am lăsat lumina lunii să ardă pelicula fină de lacrimi de trandafir de pe brațele mele și m-am ridicat în straturile rarefiate ale atmosferei acolo unde respir din dragostea mea pentru tine acolo unde trupul înrourează ca florile acolo unde lacrimile devin perle pentru un colier al durerii adio, îți spun ca iubitei de care ai fost trădat dar pe care ai primit-o înapoi de fiecare dată pentru că mereu ai crezut în inima ta că te va iubi și ea cîndva adio, îți spun cu dragostea pe care o ai față de un prieten pe care n-o să-l mai revezi niciodată pentru că el rămîne acasă, singur în timp ce tu pleci departe-departe în necunoscut ca james cook, căutînd terra australis navighezi și te orientezi după constelații pe care oamenii le privesc noaptea și spun ce frumos e cerul și cîtă nemărginire ar fi atît de trist ca oamenii să fie singuri pe pămînt dacă n-ar fi ploile, ninsorile, eclipsele, furtunile solare, meteoriții toate acele lucruri care vin de sus așa cum se întîmplă cu poezia adio, iubire te-am iubit cum își iubește iarba culoarea acum mă veștejesc și am nevoie de altcineva în care dragostea mea să se piardă cum se pierde un navigator pe oceane căutînd continente dispărute adio adio adio gratiile nu pot ține în frîu un fluviu întunericul nu poate pune piedică luminii pădurea nu oprește vîntul și pămîntul nu poate aduce cerul mai aproape
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate