nu e niciodată
suficient de vară
căldura îmi penetrează
creierul ca o suliță
înroșită
soarele mă zdrobește
sub picior
mă plimb buimacă pe
trotuarul încins ca
o plită pe care se
prăjesc vieți
carnea zilei sfârâie
ruptă și sângerândă
oamenii bântuie cu fețe
desfigurate
guri întredeschise ca
niște crăpături
prin care se scurge
disperarea
nu-i niciodată suficient
de vară
ca să-i simțim toată
furia cum dă năvală
al nu știu câtălea val
de căldură ne atacă
ne lovește
ne scufundăm sub val
fără putere de a ieși
la suprafață.