nimic, răspunse cineva
deși nu întrebam nimic

în vântul albastru
al dimineții
două libelule
înainte să
dispară umbra lor
înghițită de
umbra unei păsări
doar ele două și spațiul
ocupat de ele

noi, oamenii
nimic, răspunse cineva
ne adunăm hainele în
dulapuri și hrana în
frigidere
cărțile în biblioteci
iar spiritul e o altă substanță
care nu încape în
sicrie

nimic, răspunse cineva
dar unde încape toată
istoria noastră
toată iubirea, bunătatea,
frumusețea
cum ar fi chihlimbarele
spuma mării peste corali
sculpturile în gheață
și stalactite
soarele mare și roșu la răsărit

într-un bob de sânge
absolut nimic