La masa morţii clipa veac mănâncă
Şi noaptea vieţii pleacă-n stropi de rouă
Voi, cei rămaşi, nu duceţi plânsul vouă
Cu zarva-n trai înfiptă-n gânduri încă.

Că miez de drac au îngerilor ouă
În existenţa nezidită-n stâncă
La cel ce-i dus în piatră-i cale-adâncă
Păşiri pe ea din veşnicie plouă.

De viermi se-alcătuieşte-n raclă nuntă
Să izgonească sufletu-n divin
Lăsând în urmă temniţa măruntă.

Şi de tăcere este dans deplin
Ce-aducerea aminte o înfruntă
Din ieri un vis teluricii devin.