La o călătorie când am fost așa cu popa
El mă întreba:- Câinele acela este Domnul
-Nu i-am răspuns eu
-Ba da a zis el Domnul e în toate
Eu nu puteam accepta că Domnul
Poate fi un câine, o masă cum zicea popa
Îmi ziceam că El este mare
Și trebuie să îi arătăm respectul ce i se cuvine
Dar într-o perioadă când am avut timp liber
Și am mai neglijat un pic cele umane
Meditând uman dar cu mintea la cele cerești
Parcă mi-a fost mai ușor să accept că Domnul
Este chiar și în cele mai neânsemnate lucruri
Am început să lucrez
Parcă aveam inspirație și toate lucrurile
În imaginație și le vedeam mai clar
Se vedea ordine în toate
Deoarece acceptasem că Domnul e în toate