ca otrava în sînge ca puii de pisică vomitați pe gură
plouă, sunt ca o secetă de o viață după tine. am fost cum

ți-ai tăia venele cu o cordelină de cocaină
dar pînă și țigara ți se stinge între degete
ai o sticlă care te bea ea pe tine și o curvă te aduce acasă
și te lasă pe preș

ai putea să te cerți cu vecina, dar ești prea obosit să te cerți
și cu yala de la ușă, care nu se deschide, unicul gînd sexual
ești frînt ca o pensulă după un tablou terminat

plouă. dacă ai bea un pahar cu acuarele ai vomita
cel mai incredibil răsărit. cu răsăritul lui dumnezeu în loc de soare.
plouă. o singură femeie îți umblă prin vene și e femeia de serviciu.

spală, șterge, curăță. mintea e albă și lucioasă
ca o ușă de spital pe care e un mic anunț.
deratizare.

plouă și în ploaie poți face maximum trei pași. ploaia spintecă
oamenii beți. șiroaie pe tine, tu, aproape mort, șiroaie
un covor în care cazi ca în piscină, o ploaie, o mitralieră.

nu poți cădea de pe podea, dar pentru tine podeaua e un trapez.
fără plasă. treci prin ea sughiț cu sughiț de durere, te adîncești
ca orice sinucigaș în ștreangul său.