în ziua aceea de doliu
chaplin a condamnat-o pe annie ernoux
pe holurile tribunalului artelor
spiritul justițiar al poeziei
începuse să picure sânge
strecurându-mi-se-n suflet
oasele albe ale irevocabilului
avusesem mai multe convorbiri cu chaplin
din prea multă dragoste
expulzat din america
alte cauze
gloria
peste fbi
vorbirea
peste hoover
depășirea pe sens interzis a comunismului
ce rămâne din a șaptea artă nu totul
până la sfârșitul care stă să vină și nu fără vină
pe străzi umanoide
nu ne mai putem auzi
annie ernoux deschisese mai multe bistrouri
cum o învățase tatăl ei să pregătească o cafea amară
din bunăcuviință și perfectul cod al manierelor
după napoleon nu mai urmează nimic
așteaptă
dintr-un foarte târziu
așteaptă
o rugasem pe annie ernoux să-mi citească sentința
am fotografiat pe celuloid și m-am mutat în real
între par și impar am ales imparul
dar nu
din ideea de perfecțiune pitagoreică
vieți sute și mii de chipuri surâzând
I remember
au murit în sepia în alb negru
nu știu pe nimeni care să fi murit în culori
nu există oameni simpli există doar crime
și eu sunt vinovată
de toate acestea și de multe altele
destul
e timpul
martin of littlebury
îl condamnase pe victoriosul henric
viața mea
nu e numitor comun
loc de fumat
parc de distracții
răcnet de fiara fiarelor
nu mi-a fost dat să rezist prea mult în jungla umană
mister chaplin
viața mea e locul în care nu se întâmplă nimic