oare bulgărele ce crește rostogolindu-se nu e împins
de aripile tale căzute?
țipetele de pretutindeni nu sunt oprite în fața
timpanelor mele
de lacrimile tale? ghețușul pe care îmi demonstrez măiestria
nu e zâmbetul tău înghețat?
iarna aceasta nu e suspin și crivățul nu e respirația ta întreruptă
de gânduri?
urmele palmelor pe zid urmele arsurilor stinse brutal
pielea decojită rămasă dovadă
că trupul există în lumea îngerilor.
ridică-te aripă
curgi lacrimă inundă vecernia acoperă laudele
false
aripile trosnesc bulgărul crește înghite dimensiunile
și e scuipat
în acest tot
căldicel.