ninge cu funinginea coșurilor
de cenuși ne amestecăm viețile
câtă lentoare în tristețea cea de toate zilele

îngerii își leapădă penajul
parcă ar fi păcătuit în locul nostru
umplu două perne mari
pentru liniștea din somnul nedorit

ninge cu o față ciudată
întoarsă din drum
ghinionist locul pierzaniei
de solitudine
felinarele macină la greu lumina
pâlpâită de fulgi

e un aer malițios între noi
stingher se abate gândul de a ne fi
doi copaci
goi își îmbrățișează trunchiurile

litania câtorva pescăruși
trimite ploaie cernită
mă tem de nimic mă scutur de neliniști
de frigul care se încălzește în oasele mele
ninge amar

ninge cu praful de pe tobă