agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-14 | |
zicea odată unul mai deștept și amuzant că dacă pui o liguriță de căcat
într-o găleată cu vin, obții căcat. de asemenea, dacă pui o linguriță de căcat într-o găleată cu vin, obții tot căcat. dacă avem ceva de învățat din asta este despre desacralizare. pînă și cea mai mică minciună poate fi blestemul vieții. nici măcar nu aveam clar astea în cap cînd un scarabeu mi-a aterizat în pahar și se zbătea de-i ieșea culoarea din elitre. l-am scos, cred că apucase cîteva guri bune din băutura mea și l-am pus la încărcat la soare, măcar atît știam și eu, că e gîndacul de bălegar și protejatul zeului de pe cerul zilei. bălegar, nebălegar, e băutura mea mi-am zis, și am băut mai departe cînd la un moment dat scarabeul mi-a vorbit, avea vocea unui actor de filme noir ziceai că aprinde țigară de la țigară. îmi spune cu vocea lui joasă bei o băutură proastă, man, deja ficatul reîncarnărilor tale bubuie cred că singura ta șansă e să-l copiezi pe tipul care își spune iisus abstinență și purificare, post, milostenie, fapte bune minuni și termină dracului cu poșirca asta și țigările alea puturoase. dacă ne înțelegem, poate fi începutul uneu nesfîrșite prietenii. mă uit eu la acest humphrey bogart al scarabeilor, am dat paharul peste cap l-am întors cu fundul în sus și l-am pus peste el. uite că ți-am făcut catedrală, gîndace, îți dau o șansă că eu nu sunt elena farago, dă-i un mesaj lui khepri și spune-i că vreau ca soarele să răsară măcar o dată la miezul nopții să vadă iubita mea că pot face și eu, măcar o dată, ceva pentru ea. pot face asta, îmi spune el, dar blestem mare te paște, că aici se încheie șirul reîncarnărilor tale, și din cuvîntul tău, din oasele cuvîntului tău ceilalți vor face oscioare, silabe, apoi cenușă și vîntul te va lua te va împrăștia că nu se va mai alege nimic din tine. nici iubirea nu va mai rămîne, scarabeule, nici iubirea pe care mi-am scris-o în carne și oase, iubirea scaraneule, acolo unde omul trăiește și moare ca o picătură de plumb topit într-un bloc de plumb. nici iubirea, man, îmi spune scarabeul, că iubirea e renunțarea la iubire e absolutul, iubirea nu e reînviere, reîncarnare e cum ai merge din moarte în moarte să găsești cu adevărat moartea care poate să cînte despre tine moartea în care mori singur în locul tuturor, în toate războaiele. și iubita ta plînge și nu știe de ce plînge. bine, prietene, să se facă lumină în noapte, am zis, și a fost lumină și m-am uitat în ochii scarabeului, am ridicat paharul, l-am umplut, l-am băut și am văzut scarabeul cum a făcut un tunel prin soare doar pentru mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate