Un înger teribil
a trecut pe neaşteptate
şi mi-a tulburat,
cu vârful aripilor,
noaptea polarã.
Toate aurorele plutesc,
letargice,
în mâlul readus la suprafaţã.
Cine eşti, tu,
furule ce-mi pescuieşti comoara
feritã pânã mai ieri de ochii lumii?
Mi-ai acoperit toate oglinzile,
şi cerul,
şi luna...
Orbecãi
şi mã împiedic de cuvinte ascuţite,
îmi sângereazã picioarele
şi strâng la piept
ultima aurorã
ascunsã într-o poezie.