Din timpului urcior e ciob de clipă
Şi pe acolo vremea ni se varsă
O singură secundă-i viaţa-n farsă
Ce anii şi cu veacul înfiripă.

În azi spre mâine, către ieri întoarsă
Îmi şezi femeie-n gândul care ţipă
Şi crunt de nemişcare mi-e risipă
Şi mirosim a hram de piatră arsă.

A presimţi ori poate-a se evoce
E vis minutul de a curge-n runc
Iar ţie-ţi dau şoptirea mea în voce.

Statuia-n orologiu mi-o arunc
Să vând vecie traiului feroce
Ne este-a fi tăcerea unui prunc.