Dacă nu ar fi amintirile din alte vieți
Nu mi-aș uita chei sau inima în alte piepturi
Mi-aș bea cafeaua liniștit, netulburat de rug și rosturi
Ar trece crânguri, franjuri, doline și dulceți!

Neîntrebând de acorduri sau mugurii crescuți așa, dintr-o vioară
Aș lumina cu plictiseala-mi ciuturi și fragile policandre.
Privind condescendent la dansul vreunei minime Casandre
Nimic, dar nimic nu m-ar putea tulbura într-atât încât să doară!

Acum sigilez sertare, culori și visele în peceți
Liniștesc pendula, e albă și tremură în pragul iernii
O, ce greu aș mai păși, mergând singur pe drumul vămii!

Dacă nu ar fi amintirile din alte vieți.