cuvinte lovesc
bolta de piatră a cerului-
un fel de grenade
humpty-dumpty plimbărețe
pe muchia unui gând.
//plină de forță
sincronizarea tobelor…

cortina de fier a căzut
peste turnuri de sticlă.
jandarmul e
surprins cu șalvarii-n vine.
//puțin roz, o pic de roșu de cupru
pigmentează
orizontul palid.

protectorul a șchiopătat,
actele semnate și dosite au fost descoperite;
scufundat în temeri și interese personale,
încolțit,
denigrează persoanele oneste.
// de multe ori, trădătorii
se infiltrează-n garda de corp.

un alt oftat
dezlipește tencuiala de pe ziduri…
ciorile croncăne lacome,
căinii așteaptă un os.
//unde-i filantropul Jean Mihai,
să spulbere
tăvălugul ce vine peste țară?

limbile-s rătăcite-n
labirintul de frustrări;
timpul se măsoară cu pasul
pandemiilor, războaielor,
//ori cu nodurile dintre visele din
transa de vrăji.

pentru obenienți
ușile-s deschise;
nu le lipsește niciun nasture
de la sacoul din lână.
//vocea lui charles manson
înca mai bâzâie
prin difuzoare.

lanțul -numerelor din pătratul magic,
ține
sub tăcere bătăile clopotului;
scara cunoașterii e ruptă,
//aripile-s amorțite
zadarnică-i
orice desprindere.

în situațiile limită,
nimicul devine palpabil.
ogarul nu mai veghează;
romboedrul se rostogolește pe jos;
//cu busola și rigla,
melancolia se căznește, să măsoare,
drumul spre adevăr.

un februarie febril,
cu avioane f-16 -n coaste,
tulbură liniștea cetății.
//înconjurată de garduri metalice,
hidra
amintește că teroarea comunismului
n-a pierit.