să îți lași un nasture să deschidă lumea cerului pe timp de noapte când ochii mei se întunecă dar nu pot să adorm

îmi închipui cum sărutul tău își închipuie că topește până și cele mai cumplite zăpezi

îți verși mâinile în apă și toate păsările se refugiază către cel mai frumos soare ce poate să existe undeva departe în cosmos

nu mai am voie să ating
străzile pe care pășești
să respir aerul înecat cu ploaie

poezia nu vindecă nimic așa cum alcoolul n-a vindecat niciodată pe nimeni doar rămâi să crezi că fiecare înghițitură amară te liniștește

dar pot să te scriu și apoi să ard tot ceea ce doare
atât de mult.



Photo source: Pinterest