dar cine pagina lumii întoarce
și altfel de pas luminii rostește
să fie legi cunoscute-ndeobște
ori firul tors de Moira sagace

pe câmp memoria ierbii dospește
visează sevele frunze vorace
nu știm ce și cum mereu timpul tace
și-odată cu noi destine croiește

mă cheamă de mult o apă stătută
corabia fără cârmă și zbaturi
alunecă lin de nimeni văzută

pe-o mare ce-și devorează cu valuri
odihna din bolgia absolută
de bun augur vânt suflă prin parcuri