Mireasma florii e diamantină
Şi nevăzut lucind la tine-n nară
Priviri de vasilisc din ea te-aflară
Şi mori un ceas purtând-o pe retină.

Se-ntrec petale în minuni pe-afară
În frumuseţea lor cu veci vecină
Şi preamăresc cuvinte în lumină
De le vei scrie-n îngeri de ţigară.

Prezenţa li-i tăcerii piruete
Un dans zăngănitor neauzit
O larmă ochii tăi să îi îmbete.

Iar când din nebunie te-ai trezit
Tu de corolă simţi din nou o sete
De-a fi doar om e-un basm ce-i putrezit.