Când lacrima-i să te-ndeletnicească
Senin pe cerul vieţii tale-astupă
Îţi beau a ochilor prea plină cupă
Şi-aprind a inimii de sânge iască.

Făptura ta lumina îmi ocupă
Cu zgomot de tăcere nefirească
Din sâmburi de mistere flori să crească
De adevăruri liniştii sub lupă.

Şi plânsul tău tristeţe-n piept îmi strigă
Şi nu-ndrăznesc obrazul să-ţi usuc
Că nu-s decât nimicniciei rigă.

Şi sunt spre-a-ţi da amorul eunuc
Sătul fiind de patimi ce instigă,
Priviri în văzului tău ape duc.