era duminică şi se postea de la treburi
intrai în sacru ca într-o odaie luminată de întunericul minţii
bâjbâiai după Dumnezeu
eu ţi-l aduceam tăiat ca o vită
într-o mărime naturală a Lui
înfulecai bucăţi de divinitate
pe pâinea prăjită a Credinţei

îţi mâzgăleam pielea cu buzele
răstignită, în perfuzii de păcat
întotdeauna stăteam la dreapta tatălui cernelii, stiloul
dar când se trezea Poezia
eu aveam orgasmul somnului