agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 259 .



Ai împins nenorocul până s-a sfărâmat obrocul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pasa ]

2024-06-28  |     | 



-1-

Ți-am dat culoare cât pentru un geamăt.

Doar atât. Șiroirile sub umbrele reci să-ți ascundă ispita.

Când să ieși la lumină, cu zori în obraz,

mai să te lovească, dintr-o parte, norocul.

Din cealaltă, lin, un suspin

se risipea în lume precum ceața.

Lăptoase dimineți dinaintea marii întreceri.


Mai departe, cine să vadă?

Cine să strige din forfota asprelor vieți?

Soarele era sus.

Câteva sulițe, eliberate din ceață.

Tot mai stinghere,

visele răzbăteau din unghere.

Misterioase ca fetele verii.


-2-

Când au sosit și fetele verii,

totul părea că rămâne-n suspans.

Doar o clipă. Apoi, marea visare

intra în dezolare,

poeții își afișau carpetele lirice,

pictorii, pânzele pe care înviau culorile,

boschetarii, urdorile.

Doar marinarii își luau bun-rămas.


Liniștea se topea în aeru-ncins,

tulburător intra în ecuația vieții.

Cireșele de după ureche te invitau drăgăstos.

Aerul dintre noi circula și pe sus, și pe jos.

Călăreț majestuos. Pieton ofticos.


Totul, până a izbit nenorocul

și s-a sfărâmat obrocul.

Lumina s-a eliberat moale, plină de conținut.

Din izbire s-a-nfiripat o iubire.

Liberă și albă ca o floare de nalbă.


-3-

Ai absentat de la marea întrecere.

Totul era simplu: cine ajunge din urmă norocul

până să se sfărâme obrocul.

(Nici măcar să stai pe margine,

să încurajezi, să aplauzi!)

Ai preferat alt fel de simplitate:

să nu taci atunci când ai dreptate.

Și totuși, poți să strigi cât vrei

că doar tu te auzi.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!