agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 194 .



trei poeme zburlești
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2024-08-21  |     | 



eu am învățat zborul în cădere

și am învățat zborul să pot merge pe pămînt în picioarele goale
să simt iarba sub tălpi cum plînge ca o femeie supărată pe țara minunilor
că nu au kinder acolo

eu am învățat zborul în aerul femeilor care mi-au spus numele și am fost la londra
cu o corabie cu pînze împinse de numele meu
eu am iubit și am învățat zborul
să zboare

și eu am văzut o candelă goală răsărind la șase din mare
că toată lumina era deja în mine și avea chipul tău
și am mîngîiat un cîine mut care vorbea cu ochii
și avea ochii tăi

am învățat zborul să tacă
să îmi aud respirația cum plînge
că nu ești aproape.


o să pescuiesc în tine pești zburători

care știu trei feluri în care se pot lăsa gătiți și pictați în ulei
îmi voi închipui mințile tale și îmi voi face o plasă în care să mă prind
că dumnezeu ți se roagă la picioare și nu caută un chiștoc de țigară

o să mă rog la nenoroc să am o bucătărie
în care zboară apa și nu mai trebuie să speli vase
doar să plîngi de fericire în ele

o să pescuiesc perle vorbitoare în cerul care se odihnește în apă
și o să fumez o țigară din care fumul se face nori pe marte sau venus
cum bate vîntul dragostei noastre

îmi lipesc pielea de pielea ta ca hoții de frumusețe
și-mi e teamă să ating asfaltul că ar fura ceva din mine
fac un tunel între azi și mîine să dorm în el

în noaptea asta îi cresc brațele lui venus
știu că e îmbrățișarea ta


gem de caise

cum îmi îngălbenesc ochii asemenea unei pagini albe, fără chipul tău
marea îmi dă limbi pe picioare
și e o lună plină, imensă, că ascunde o parte întunecată mai mare

tristețea a trecut pe lîngă mine și eu n-am avut stație
așa că la autostop am luat moartea care mergea cu viteză
mergea atît de repede că întunericul se făcuse străveziu și îți puteai vedea inima prin el
și prin inimă mai vezi un pom cu cercei

apoi cum ai cheli peste o noapte de așteptare
gem de caise îmbrăcat în fețe de pernă
dulceață de tavernă plus

două mîini care mîngîiaseră un om și îi furaseră chipul
mă priveam în ele
cum aș sta cu tine ochi în ochi în jocul acela care clipește primul

și la un moment dat ți-ai scos chiloții să-i așezi peste lună
că se vedea dragostea prin noi ca într-o radiografie
a lui dumnezeu care s-a apucat de fumat

am băut apă atunci
fără să avem apă la noi.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!