la rădăcina blocului săpa un copil ciudat
ca o umbră a parcului
se ridicau în asfințit câinii
pe trunchiul copacilor
iar tu priveai copilul cum rodea pământul
cu unghiile

l’ai ajutat să’ngroape jucăriile
creioane ascuțitori caiete
cărți de colorat
ai privit transpirat către amurg
câinii lingeau primele stele

copilul a plecat târând după el
luna

ai privit mormântul umed
fără cruce
și ți’ai spus
ce rost mai au jucariile
dacă vine noaptea