O, mamă, plouă, plânsul a ţi-l spune
De jale urc în sânului tău arcă
Şi-n ape un final de lume-i parcă
Cobor de frică-n vocea ta genune.

Implor în noapte luna să se-ntoarcă
Şi lacrima în rază a-ţi apune
Nici vânt pe-afară nori nu duce-n strune
Un câine latră tremurând şi leoarcă.

Motanul tainei are blana udă
Şi nu mai toarce întrebări sub stea
Teluric haosul e să se-audă.

Mă rog la Domnul ţărm uscat să dea
Cu seceta să fie toamna rudă
Chiar dacă un blestem înoată-n ea.