agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 197 .



rhapsody of a war
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2024-10-01  |     | 



Afară ninge.

norii sunt aproape de pământ.

las geamurile deschise să intre zăpada.

Tu n-ai spus niciodată ca inima mi se poate umfla.

se va face moale.

Va fi o inimă obișnuită

un aparat care pompează

Lichide.

pe unde vrei să umblu?

mașina e deja aici.

La distanță de mine alt om.

Și calciu și sângele și oasele lui sfărâmate.

Mă sui și plec

prin ninsoarea care curge

din norii vălătuci

direct în venele mele.

Unde vrei să mă duc ?

mașina a plecat deja.

eu am rămas în minte cu omul

ce are totul sfărâmat în el,

mai puțin inima.

îi pompează mai departe lichidele.

hemoglobina plasma durerea

în cutii separate.

în noapte parcă a explodat o bombă atomică.

fulgii de zăpadă sunt niște confetti

metalizate.

motorul mașinii toarce liniștit.

aud sunetul unui prunc care plânge.

cuvintele nu îmi vin.

la distanță de mine alt om.

din corpul meu încep să cadă cărămizi albe.

mai e o cutie.

ce vrei să pun în ea :

inima, pruncul, oamenii?

sunt o femeie care a plecat la război.

îmi caut bărbatul printre ruine.

simt că sunt vie,

așa ca omul ce are totul sfărâmat în el.

mai puțin inima.

îi pun pruncul în brațele lui.

de departe oamenii ne văd.

un tablou static.

un bărbat întins pe pământ,

o femeie cu o basma pe cap aplecată asupra lui

și un prunc care nu mai mișcă.

suntem toți înveliți într-o pânză groasă de sac.

înăuntru e cald.

avem multe cutii lângă noi. avem ochii

albaștri ai bebelușului care nu clipește.

mașina a plecat.

după explozie am rămas doar noi.

prin găurile pânzei

se vad fulgii ca niște linii de cod binare.

vedem realitatea scrisă undeva cu mult înainte

în routina unui computer.

știm că suntem ceva nedefinit.

un film care rulează la nesfârșit

pe niște ecrane.

începem să fim mai bine.

cred că suntem in primul reel despre cum învață

oamenii să fie fericiți.

în ger, în dezastre, în războaie, în mizerie.

cred că suntem in primul videoclip în care zâmbim după

ani și ani de tensiune, luptă și iarnă continuă.

suntem intr-o noua lume.

o lume salbatica, frumoasă, aspră și nemuritoare.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!