agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-11-19 | |
Da, gutuile-s galbene-ntr-adevăr.
Sfioase, nițel păroase, ca subrațul unei aripi de liliac asfințit dincolo de coaja-i ceruită de-atâtea peceți rupte; scrisori mânjite de năpasta dorului. Ne agățam unul de altul, ca pelteaua prelinsă pe coji de pâine, dojană la parastasul boabelor de grâu. Știam, și tu și eu, și pietrele de caldarâm, că pașii furați la fiecare-ntâlnire de buze, s-or întoarce curând; hăituiți de-atunci, până la masa tăcerii fără vină. Doamne, și domni încotoșmănați în aguridă, se perindau ca un complet de judecată, tragere pe roată a puținului tăgăduit de vremi. Și flautul tău de lemn, îndepărtându-se cu fiecare suflare de strunele mele înghețate; tu privindu-mă, eu urlând, ca înlăuntrul geamantanului ieftin de unde boarfele-au plecat să ne trâmbițe păcatul fiorilor dintre coapsele tale și mâinile mele hulpave. Da, Darie, cămașa ta cu carouri roșii și negre, ca sângele tău neprihănit și sufletul meu bolnav, ghetele tale mici și cizmele mele visându-se aripi, ne-au vândut întoarcerea acasă, pentru douăzeci-și-nouă de arginți de mucava și-un apartament stâlcit, la granița trădării.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate