Se-arată zorii, soarele e şumen
Şi-n frig rostit de rază-n alfabete
E doar lumină-n ger să ne îmbete,
Tu vorba ta măsoară-ţi-o în lumen.

Şi prunci se nasc mai mult în eprubete
Doar tu-n travaliu ai obrazul rumen
Zidită-n mănăstiri ce n-au egumen
Să nu se surpe şoaptele încete.

Pereţii de odaie-mi stau să cadă
Răniţi de prin ţigara mea de fum
Iar Domnul mi se-nlănţuie-n ocheadă.

Şi-s fără tine-n zi aici, acum
Doar noaptea-i existenţa să ţi-o creadă
Când vii pe-al întunericului drum.