Privirea cu care
ochiul călătorește
din ființa aceluia
ce o generează,
ca pe umbra luminii
de-a lungul căutărilor,
în animal înfometat
de spectrul culorilor
se întrupează în rază.

Carnivor,
orizontul întinzându-se
pe sub reflecții, străluciri
și poleiri,
din culori își revarsă
asupra formelor ei
ca adâncuri germinate
din golul materiei.

De fiece dată când poetizez
o iau de la capăt.

Pentru că privirea
acelora care o vor citi
va simți nevoia să guste
din sângele cuvintelor
ceea ce vede ea.

Precum soarele răsărind,
ce se revărsă peste lume
din aceiași lumină din care
și ieri și alaltăieri
se descătușa
și datorită căreia,
într-o altă zi,
lumina va privi
pe altcineva.

În esență,
îmi curge prin vene
un evantai de vederi
ce peste retină crește
ca un curcubeu unde
ochiul călătorește.