am ridicat un
colț al adevărului
realitatea curgea
peste mine
prin crăpăturile vieții
mișunau insectele
galbene
în insectar doar
aripi smulse
furnici da furnici
se dădeau cu capul
de ziduri
viața doare
urla zidul împroșcat
cu sânge
fac o baie în
lacrimile lumii
luna aruncă cu raze
în fereastră și o
sparge
mă ghemuiesc în mine
dar nu încap
inima se revarsă
ca un râu fără maluri
și mă înghite.