rătăcesc prin visul vechilor nibelungi,
ca într-un labirint cu ziduri înalte,
mi-e frig, mi-e teamă nopțile sunt lungi,
nu îmi pot opri sufletul să tresalte.

nu găsesc calea să mă întorc înapoi,
la iubitul meu, la starea de bine
din trecutul fericit împărțit la doi,
minunat, savuros ca mierea de albine.

nici de umbră nu pot să mă despart,
este parte din mine precum amintirea
, precum iubirea în voal de brocart,
care opresc în spirit răzvrătirea.

în genunchi cerșesc de la Hristos mântuirea,
patimii de foc să îi oprească mistuirea.