să-mi fie țărîna de plumb, dragostea o face ușoară, parcă zboară, dragostea e un alchimist care din norii de plumb face alții de ametist, sunt trist

sunt trist și ușor dar mi-e așa greu, prin artere îmi curge sîngele amar, mereu, sîngele negru ca un armăsar pur sînge arab, căpitanul ahab care prinde balena cea mică

să-mi fie țărîna de plumb, nici nu-mi pasă, dragostea e ușoară ca un război care face din doi, unul, și acesta sunt eu, cu păcatul morții și frica lui dumnezeu

cerul se joacă în ochii mei de-a plumbuita, scriu cuvinte care trec prin pagină, îți lasă respirația pe avarie, sufletul în paragină, te sărut ca o icoană care sărută toate buzele

sunt trist și greu ca o ligură de plumb ce nu mai hrănește muzele, inima mea e un muzeu al tuturor nenorocirilor, al durerii, m-am rugat pentru tine mereu în noaptea învierii

n-am resuscitat nici o prună prin ce am spus la beție, am limba de plumb ca o pasăre strivită în colivie de cîntec, de farmec, de posibilitatea unui zbor cu aripi din mătase de plumb

și sîngele îmi curge în vene ca mercurul, arată temperaturi foarte joase, îmi bagă frigul în oase și frica în țeastă, și tremur și tremur cum aș fi pierdut o pasăre măiastră

să-mi fie țărîna de plumb, în valea plîngerii ajung, mai am o stație, la cîrciuma din deal de unde te dai la vale, acolo fumez și fac rotocoale care mă strîng de gît, o coardă de pian din catgut

să-mi fie țărîna ușoară ca un lac de plumb, pe umerii mei cocorii de piatră ajung
pe umerii mei și în inima mea, cocorii de piatră ajung

mă sting ca un explorator pe banchiză, visînd o marchiză, am lacrimi de plumb, țărîna de plumb, privirea de plumb, tot ce visez e doar plumb, plumb, plumb.