agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Crochiu IV ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-03 | |
pe undeva tot trebuie să treci ca să ajungi în partea aceea a femeii
unde e singură, tremură și așteaptă mîngîiere vrea să fie luată în brațe și să icnească mocnit în umărul tău. nu contează că luna pare o seceră care se înfige în capul tău nu contează că au scăpat cîinii și fac prăpăd preșurile, șoșonii, omul de zăpadă uitat nu contează că cerul e posedat și nu mai știe ce face zăpadă cu soare, ploaie cu ceață tot ce viața ne învață e că trebuie să intri pe undeva în locul întunecos din femeie acolo unde nici ea n-are oglindă și nu se recunoaște unde teama se strînge ca un cheag de sînge acolo unde fața ei zîmbește dar carnea ei plînge nu te gîndi că e simplu să părăsești cerul senin sub care sunt protestatari cu pancarte cu nori care cer ploaie pe undeva tot trebuie să intri, să stai sub pleoapele ei care anunță averse și furtună, plus o iubire nebună să vezi lumea printre genele ei ca niște imense, amenințătoare ștergătoare de parbriz și de amintiri, stai departe de arterele ei, un fel de filamente incandescente ca ale aparatelor de omorît insecte, mai bine alunecă pe coastele ei ca pe trepte dar rămîi intact cînd începe să tremure va fi cutremur de moarte iar asta e doar un antract fumează o țigară, gîndește-te că ești într-un bar undeva unde muzica se aude mai tare decît gîndurile tale și o foarfecă mare te decupează din realitate ca pe-o excrescență malignă dar crești la loc exact cum te-ar naște partea aia bună a ei care îți știe numele și auzi cum te strigă barbar pînă ecoul se face moarte iar tu te miști printre șoapte ca o șopîrlă printre cadavre gîndește, undeva sigur are ea o intrare prin care poți pătrunde ca printr-o gaură neagră pe partea cealaltă a ei, acolo unde îi poți vedea spectrul culorilor, unde toate machiajele zilnice atîrnă ca un curcubeu, unde roșeața din obraji curge ca o avalanșă acolo unde îți întinzi inima ca o planșă pe care picură chipul ei ai grijă, mare grijă cu băutura, să nu care cumva să-și verse mațele și odată cu ele să te scoată și pe tine ca în filmele de groază fii calm, odată intrat ești ca într-un deșert în care ai găsit o oază leagă-te de primul palmier ca marinarii de catarg, se aude sirena pe cer se coc euglene verzi și albastre, ea spune languros te iubesc nu te panica, e firesc, înoată înspre canalul lacrimal, nu mai e altă ieșire dar gîndește-te bine, o singură intrare, o singură ieșire, o viață din care dacă ai plecat, nu te mai poți întoarce pune-ți în minte un cui de care poți atîrna ca un tablou sau ca un sinucigaș, oricum ai da-o dacă ai intrat în ea, ești prafao.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate