de-mi vei deschide în turn te voi primi


liber peste marea de nori
de obiecte de haosul gloatei liber
din joase bolgii oarbe salvat
din efemerul trup inert din carne smuls
cu nestins glas de foc de aer de ape
neîncetat din înalt din adânc
eu stau la ușă și bat
nimeni și nimic nu mă poate opri
singur întruna eu bat
sus la cumpăna apei pe culmi
peste întinderea de nori argintii
din amiază în zori
în limpidul azur
în liniști de piscuri
la porți de piatră eu bat
ascult tăcerea florii-de-colț
sub zăpezi pâlpâind în tării
sub cearcăn de stele târzii
cu grâul fremătând pe câmpii
ca marea ce se zbate-n stihii
din amurg în zori nețărmuriți
veghez la poartă de gheață și bat
nicicând nu mă opresc
întruna la poarta inimii bat
de-mi vei deschide mă voi deschide
la mine în turn te voi primi
pe învingător cu inima deschisă îl voi primi!