agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-26 | |
Un demon eram in intuneric,
Stateam-n acest loc rece, feeric Fara sa vad lumina si iubirea, Fara sa stiu ce-i fericirea. Eram un orb, fara putere, fara glas Caruia nici sufletul nu i-a ramas. Eram un singur parasit De toti cei care m-au iubit. Stateam singur si fara glas Mutand o vesnicie intr-un ceas. Si cand eram in legiune Cu ceilalti demoni parasiti de lume, Atunci cand nici nu m-asteptam, Cand numai rele eu faceam, Am fost lovit de-o sagetare Una dintre cele mai bizare. Am fost rapit de-un ingeras. De cel mai dulce, mai gingas. Era asa de cald si de frumos, Iar eu urat si fioros. Dar nu puteam sa fac nimic, Nu stiam nici ce sa mai zic. Ma coplesea cu-a lui lumina vie Ce-mi lua puterile doar mie. Ma transforma incetisor, Din demon, intr-un dracusor, Din dracusor in ceva mai gingas, Incet deveneam ingeras. Prindeam lumina si iubire, Incepeam sa simt fericire. Ingerul mi le-a dat pe toate Mi-a dat putere si m-a scos din moarte. Puteam sa zbor spre infinit Alaturi de ingerul iubit. Vedeam adevarata viata, Nu mai eram un sloi de gheata, Nu mai eram ca inainte De a fi ingeras cuminte. Acum aveam un scop, un tel, Ca sa-l iubesc numai pe el. Si el pe mine cum imi spuse Atunci cand dragoste-mi aduse. Nicicand n-am fost mai fericit Nicicand nu am mai fost iubit C-atunci cu ingerasul meu Ce-a fost trimis de Dumnezeu. Dar de o luna si ceva Nu mai puteam pe loc a sta, Un dor de inima m-a luat Caci ingerasul a plecat. Poate ca eu nu am stiut Sa ii arat cat il iubesc de mult. Sau poate am gresit un pic Ca sunt un ingeras mai mic. Nu l-am mai vazut deloc Si inima mi-a luat iar foc. Incet eu iar ma transformam Din inger, demon deveneam. Cadeam din cer iar in abis Ca si cum ma trezeam din vis. Mergeam 'napoi in legiune Langa acei uitati de lume. Intram eu iarasi in cosmar Caci am acest destin amar, Eram singur si parasit De toti cei care m-au iubit. Dar sper ca poate intr-o zi Ingerul meu va reveni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate