agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-27 | |
Trecusem anul doi...
Aveam un nou coleg : Leopold. Pierduse anul în urma unei operații grele, facută cu prea mare-ntârziere: luxație de șold... Păcat... Era un tip cam trist, cred că de greu ce fusese încercat. În rest, deși ciudat, un foarte bun coleg, altruist, și-un mare suflet de artist... Romică, mereu râdea de el cu paharu-n mână: -Bă Leo! Noroc... că ești cam șchiop!... în felul ăsta nimeni n-o să-ți găsească vreo vină: ai făcut pictura cu picioarele..., sau ai fost miop? He, he, he, he...! Săracu' Leo, avea niște sifoane, de ziceai că-s termopane... În orice caz, pe chestia cu mișto-ul, am cam rărit-o cu Romică, și-ntr-un final, chiar ne-am certat. Anii au trecut...multe s-au mai uitat... Ne-am reîntâlnit întâmplător la inaugurarea unui hotel. În hol, era o expoziție de pictură și toate lucrările erau semnate la fel: Leo Mi-a făcut mare plăcere să-l felicit și să dau mâna cu el. Era acolo și Romică...singur, un tip obscur...și foarte beat ne-am salutat..așa.. de "bun" augur: râdea...dar parcă nu era chiar râsul lui de altădat, mi s-a făcut chiar milă, mi s-a părut: ...beteag.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate