agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1537 .



Trezirea pe vreascuri
poezie [ ]
din volumul "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-10-12  |     | 



Trezirea pe vreascuri


Gândurile toate se fac temperatură
și nu mai vrei decât să te deschizi
spre veșnicia viitoare. femeie, acum tu ai cea mai mare valoare
din toată existența ta! ești însăși lumea…


Dumnezeu s-a ascuns de supărare,
poate chiar de rușine, că este mai mic decât noi,
atunci când nu-i ținem porunca să facem totul în numele Lui.
speriat, a încăput într-o ureche de vrabie terorizată de un tunet.
numai că I-au rămas închinăciunile afară și ele ating
toate răzoarele de flori, printre care te voi duce pe tine.


ochii tăi nu mai sunt interesați de nimic,
simțurile îți refuză spațiul pe care-l locuiești,
consumând, acum, o altă locuire, finită, care nu-i deloc de neglijat.
plăcerea sângelui ascuns luminii
n-a ieșit niciodată din om. și poate că omului
de asta nu-i place la vedere sângele…


noi toți îi tot dăm înainte…,
lungind pe-o singură direcție lumea.
noroc că direcția e udă, altfel s-ar fi putut aprinde încet
de la atâta frecare și ar fi fumegat, întâmpinând focul.


acolo unde ție, femeie, îți este pusă tentația,
iar mie îmi este lăsată plinirea poruncii
să înmulțesc descumpănita lume,
tu te învelești,
întocmai cum înveliră istoria și înțelepții mormintele de zei…


tu te învelești pentru ca eu să fac, continuu, dovada că știu
să dezvelesc acel spațiu de toate ale tale, de reguli și de așteptări. aceasta e măsura vredniciei
și confirmarea așteptării…
dacă nu știi, îți spun eu că în toate aceste momente
ai să îmi porți doar mie gândurile.


nu-ți folosesc la nimic, n-ai ce să înțelegi,
porunca e precisă - numai înainte!
iar pentru că înainte este limitat de mijloace și de condiție,
există înapoi…
înapoi este baza unui înainte de nenumărate ori.
apoi, dacă simți că este de cuviință,
mai poți să mai dai, și ca bețivii, în gardurile zeilor.
nu are a face, verificarea a tot ce este lateral
nu este decât un alint, misiunea fiind deja îndeplinită…


tu, fata tatii, prinde-mă întâi cu tine și mai apoi cu mâinile,
ca să te dăruiești unui risc intim, de neînstrăinat,
iar eu să fiu de acord…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!