se-aude-acum din turlă venind un vuiet mare
purtat de vânt spre locul de coasă ce-am ales
și naște-n mine tulburi și griji și întrebare
de cei rămași acasă sau duși pe la cules

bătaie lungă prima cu alte trei mai dese
tot repeta arama stârnită dinspre sat
simțeam primejdia-n aer cum groasă se-ntrețese
și drum de-ntors pe cale îndată am aflat

purta văzduhul zvoană cu strigăte și larmă
iar ochii mei zadarnic în sus spre cer cătau
să văd vreun fum sau flăcări pornite care sfarmă
agoniseli de veacuri sau prispe ce ardeau

ce altfel de năpastă ne vine de la soartă
căci dangătul se-ntinde și nu-i semn de pojar
descalec într-o clipă și murgul leg la poartă
cu chinuri prinse-n cuget și-n suflet cu amar

în curte o vecină bocește ca-ntr-un vaier
cuvinte ne-nțelese și lacrimi mari îi curg
o alta-mi deslușește ceva ce sta în aer
despre un zvon amarnic ajuns în sat din târg

că vodă poruncise s-adune leat din țară
bărbați în crucea vârstei ba chiar și băietani
să bată luptă dreaptă cu lotri de afară
și-i musai să îi strângă să-nfrunte pe dușmani

primejdia când apare timp nu e de zăbavă
se strânge ceata obștii cu arme și călări
cu inimi îndoite pornește-apoi în grabă
cu gândul înspre Domnul și drumul înspre zări

se-nmoaie-apoi primejdia și cei ce-au fost cruțați
se-ntorc și-aduc spre vetre în care pe la porți
odihna celor care s-au stins dintre bărbați
căzuți spre slava țării dar care-acum sunt morți

.........................
azi iar aud din turlă venind un vuiet mare
purtat de vânt spre locul de coasă ce-am ales
o clipă doar îmi vine prin minte întrebare
de cei rămași acasă sau duși pe la cules

nu-i grabă nici primejdie, e-ndemn la recules