agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-06 | |
Nuc verde-nchis, lucios, și-aducător de moarte
iți amintești când sub umbra-ți eu răsfoiam o carte; Am pus-o la păstrare în scorbura din trunchi dar n-am putut s-o iau de tăietori mănunchi. Erai prea bătrân voinice, și prin dreptul tău vroiau să sape șanț, că drumul era rău. Stăteai tăcut și mut în margine de sat, uu am știut că niciodată de ei nu ți-a păsat. Stam pitit dupa un frate de-al tău mai tânar si am plâns când ți-au retezat mâna din umăr, Cei cu toporul dădeau roate, dacă vreun deget a scăpat dar tu erai de membre ros, pe viață mutilat. Si se înserase, stâlp erai, tu copac bătrân si nu știam sub ce să stau și gândurile să-i spun. A doua zi de dimineață, în gleznă o lovitură tu ai cazut peste un gard și pielea mă ustură. Acum lipit de sobă stau, afar’ e iarnă grea, bunicul nu pricepe nepotul, de ce nu vrea alt lemn spart să aducă și focul să ațâțe pentru ca el odorul, s-adoarmă în tors de mâțe. si fără ca să știe, îi pică o lacrimă pe carte nuc verde-nchis, lucios, și-aducător de moarte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate