când de pe spatele tău citesc ziua cu palme
nepregătite
din muntele ochiului îmi răspunzi
lacurile înghețate ale dorințelor
se rotesc în trei straturi
iar fericirea e o palmă întinsă sub noi


când pe trupul tău citesc trupul meu
alb
am ramuri la încheieturile sentimentelor
care mai trăiesc sub atingerea ta
o oră în fiecare zi o ridic
spre cer
în numele trupului tău

pământul meu amorțit sub zăpezi de sânge
a-nceput să mocnească
fiecare pasăre călcând în depărtare
copacii
mistuie în el înflorirea primelor
lucruri
pe care tu le-ai privit
ca un animal de pradă