A început întâi ca un arpegiu,
cu vântul care tremură prin crengi,
verificând cum frunze cad elogiu
alcătuind de iarnă, grele cergi,

pământului ce-ngroapă rodnicia,
sub patul ruginiu care-o-nnădi,
poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia,
oceanului de grâu spre a rodi.

Apoi s-au ridicat în zare cornuri
ce trâmbițau sosirea în rafale,
a hergheliilor de nori și volburi,
ce greu aștern omătul peste cale.

Ajuns la noi, puhoiul de ninsoare,
se-acordă-ntr-o superbă simfonie,
cu dansul lin al fulgilor ce-mi pare,
un joc de îngeri, plin de armonie.