Zilele aici seamănă între ele,
pentru prima oară azi simt soare,
îmi gâdilă pielea moale de pe ceafă.
Vremea își țese pajanjenii între noi,
cu pânze lucioase,
când de rouă,când de suspine
și iată,ne leagă departe de cuvinte.
Am să-mi scriu tot ce-mi ești
pe un petec de zare...
Ieri mi-am prins mâna într-a ta,
ni s-au împletit genele.
Azi mi-ai spus că mă iubești
pentru că ți-am dăruit o frunză.
Mâine mă vei săruta pe obraz...
Și uite-așa zilele astea lungi,
teribil de asemănătoare
ne vor zidi unul în altul...unul în altul.


(Constanta-octombrie 2005)