Deasupra e un cer arămiu.
Sub el zace orașul pustiu.
Luna apare în sânge...
Natura moartă plânge.


Totul este în penumbră...
Se așterne noaptea sumbră,
Printre stele ne veghează
Luna care sângerează.


Liniștea se-așterne și doare.
Se vede un tren în depărtare,
Dar eu pe nimeni n-aștept
Spre vremuri trecute mă-ndrept.


Și lacrimi îmi udă privirea
Și tot mai confuză-i gândirea.
Aș vrea să-ntind o mână cuiva
Din trenul care tocmai pleca.


Și mă strâng în brațe și știu
Că te-am găsit în sufletu-mi pustiu.
Ești aici și de sus ne veghează
Luna care sângerează.