aș putea să-ți spun că noaptea se înclină pe-o parte
că am ajuns să inventez clipe din care să mai rup fâșii
aș putea să-ți repet toate balivernele astea
să-ți spun cum se numesc lucrurile în lipsa ta
cât de înspăimântătoare sunt anotimpurile
cum cad în irosiri fără sfârșit
dar mi-e silă de toate cuvintele.
mai bine las patul nefăcut
și plec.
afară îmi tropăi libertatea ca o iapă de curse.
vezi cum mă cabrez sub privirile trecătorilor
cum le stârnesc pofetele cum mă las visată.
mai bine alunec pe o coajă de banană și apoi râd cu poftă ca într-un film mut.

E duminică.
Îmi lipesc nasul de-o vitrină cu un imens Moș Crăciun.
E Închis.