„Timpul este substanța din care sunt făcut” Jorge Luis Borges


nu mai știu de când
ascult melodia picăturilor de apă
sau câte lingurițe de zahăr
am pus în cafeaua
care e tot amară
am nevoie de un munte de zahăr

toate acestea se întâmplă
din cauza tornadei de timp
care îmi înnoadă firele de păr
făcându-mă să-mi număr pașii

dacă totul ar fi o secundă
lumea ar fi mai sferică
iar fericirea nu ar mai
avea colțuri unde să se ascundă

mă gândeam să nu merg pe strada asta
e noapte
iar ceasurile rele mă privesc
din întuneric
aruncând capcane cu stropi
de iubire în ele
încep să înțeleg
nu-mi place să mă pierd în ani
prefer secunde