agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-12 | |
Privesc în istoria alcătuită din cei câțiva ani pe care
Mi-i atribuie cu o indiferentă generozitate Rânduiala lumii de astăzi. Caut cu înfrigurare urma pasului meu Și, mirare… Nu e de găsit ! Dar, poate nici mirare nu e… Atâția oameni, atâtea certificate de naștere După aceleași tipare… Poate că mă voi găsi undeva Prin…, nu marile, dar cel puțin Prin micile evenimente Care, se spune, pot fi întâlnite In viața oricărui om ! Nimic, nimic, peste tot Și nimic ! Doamne, Unde sunt eu ? Și cine sunt eu ? Și-apoi, Doamne, De ce nu am palmele străpunse Și fruntea rănită de spini ?... Încotro am plecat de la iesle? Da, parcă îmi amintesc Poarta trântindu-se în urma mea Atunci când am plecat Cu partea care credeam că mi se cuvine… Și iată-mă, iată-mă în toți acești ani Stea sclipind din ce în ce mai departe Doar în gândurile Tale curate, Vis înflorind mereu Doar sub pleoapa Ta niciodată aplecată! Cruce a Golgotei, mie, nou-născutului astăzi în Betleem Adu-mi aminte din ce în ce mai des Că lumea nu mai e Paradis, Deși a fost cândva, deși va fi cândva, Că adevărata bucurie e rară și vine de sus, Că în mâna Marelui Sculptor al fericirii noastre Suferința e o daltă folosită des, Și, în sfârșit, Că sfinții nu sunt culori așezate pe sticlă, ci, spre binecuvântarea Lui Dumnezeu, sunt oameni!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate