Între maluri de gânduri speranțele torc,
În vârtej răsucite, în mine se-ntorc,
Dar brume perfide, rotunde, albastre
Se-anină de aștri, în clipe sihastre.

Când gânduri se surpă, în miezuri de noapte,
Le țes în cuvinte, cuvintele-n șoapte…
Mări scânteiază sub pleoapele grele,
Furate din ceruri din roiuri de stele…

Topesc depărtarea în minutul fugar,
Risipit în destin și dat mie în dar.
Cântări întristate, din doruri crescute,
Mereu se ascund în dorințele-mi mute…

Se deapănă ghemul, în fir se preface.
Cetatea-i pustie, Oracolul tace...
În vârtej răsucite, speranțele torc,
Între maluri de gânduri, în mine se-ntorc...