e ziua de crăciun
și zac in casă supărat
mă simt albastru ca Neptun,
pus pe plajă la uscat

e bradul lângă mine
cadourile au dispărut
le-am desfăcut, că-s fără minte
și rău dup-aia mi-a părut!

așa sunt eu
gândesc la urmă...
poate mai greu
încet, încet mă-ndepărtez de turmă

ce să fac...
stau și mă-ntreb
m-am plictisit să neg
cred că am nevoie de-un colac


și uite, în necazul meu
am scris o poezie
dar n-are titlu, ăsta-i oful meu

vreo idee, Bobadile...?