Poezie inspirată de dialogul cu Dan Norea, la epigramele Domniei-Sale. Cu mulțumiri!

Cocoșii dacici la Paris
Se duc să-și împlinească-un vis:
Să vadă cum e la bordel,
Antrenament, pentru… Bruxelles.

Nevestele și-au “exilat”
La Londra, printre cețuri, hăt.
S-au tot rugat și au sperat
Să uite drumul îndărăt.

Iar noi, parșivi și nemiloși,
Le cerem drepturi ne-ncetat.
Da’ nu sunt ei și-așa nervoși,
Că de neveste n-au scăpat?

Dragii “cocoși”! Ce repede învață
Să poarte haine de pe la Armani,
Dar de-i întrebi de unde își scot banii,
Ori tac, ca peștii, ori dispar în ceață.